Biografie

Născut la 20 septembrie 1866, la Hordou, în vechiul Imperiu Austro-Ungar, localitate actual amplasată în județul Bistrița-Năsăud, Coșbuc a fost una dintre cele mai complexe personalități culturale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Impregnat nativ de folclorul autentic din Valea Sălăuții, loc unde și-a petrecut copilăria și primii ani de școală, la care s-au adăugat studiile clasice din anii de liceu, petrecuți la Bistrița, și, apoi, cele universitare, la Cluj, și-a conturat de timpuriu o cariera dedicată exclusiv literaturii – poet, publicist, traducător, autor de manuale.

Nici nu terminase bine studiile universitare, și este chemat de Ioan Slavici în redacția revistei Tribuna la Sibiu, unde va publica basme și balade de inspirație folclorică, printre care și celebra „Nunta Zamfirei”. În 1889, la insistența lui Titu Maiorescu, se refugiază în Țara Românească, la București, devenind funcționar în Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii publice, dar renunță la această funcție în 1891 pentru a trăi doar din scris, începând o perioadă febrilă și fertilă de activitate pedagogică și literară, ca autor de manuale, de traduceri din Virgiliu, Homer, Dante sau din sanscrită, publicând și volume de versuri printre care „Balade și idile” și „Fire de tort” ce vor deveni imediat reprezentative atât pentru autor, cât și pentru cultura română. Devenind ginerele unui important editor și librar bucureștean, Constantin Sfetea, va iniția alături de Slavici și Caragiale revista Vatra dedicată românilor transilvăneni, dar publicația va sucomba doar după doi ani de la apariție. După 1900 devine membru al Academiei Române, colaborează cu Vlahuță la revista Sămănătorul, revine într-o funcție superioară la Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice, publică alte volume de versuri, precum „Cântece de vitejie”, traduce asiduu, dar moartea fulgeratoare a unicului său fiu, Alexandru, într-un accident de automobil, îl va arunca într-o stare de prostrație accentuată de trecerea timpului, intrarea României în razboi și ocuparea Bucureștilor lăsându-l indiferent la nivel de activitate publică. Decedează la 9 mai 1918 la București în urma unui accident vascular cerebral.

Diversitatea tematică a poeziilor sale, de la întâmplari animaliere la evenimente infantile, au facut din creația lui G. Coșbuc o sursă perpetuă de literatura pentru copii acceptată ideologic de orice regim politic, de aici și șansa unor ediții ilustrate care au atras multe generații de copii spre poeziile sale și implicit spre cunoașterea elemetelor folclorice sau rurale românești.

Cărți