Ilie Cârciu, uneori grafiat și Cîrciu, rămâne o prezență enigmatică în fișele bibliografice ale literaturii românești. Ziarist specializat pe teme cinegetice, cu apariții constante în anii ’70, în publicațiile Sportul și România pitorească, va publica trei cărți  într-un interval foarte scurt, 1966-1969, un record editorial pentru acele timpuri,  apoi, numele său alunecă în absență, reapărând ulterior, trecător, la începutul anilor ’70, pentru încă o carte, ultima.