Biografie

[Barbu Ștefănescu]

Născut la marginea Bucureștilor, la 11 aprilie 1858, în mahalua Delea Nouă ce tocmai prindea contur la mijlocul secolului XIX, în familia numeroasă a unui căruțaș originar din Țara Vrancei, de unde și alegerea pseudonimului de mai târziu, copilul Barbu va cunoaște de timpuriu toate neajunsurile tipice periferiei. Totuși, va avea șansa să beneficieze de reformele școlare inițiate de Cuza și continuate de Carol I, ce ofereau burse elevilor săraci în școlile de stat ce începeau să fie din ce în ce mai susținute financiar. După absolvirea, ca bursier, a liceului Sf. Sava, urmează cursurile Facultății de Drept bucureștene și începe o febrila activitate ca publicist. După un sejur de studii la Paris, din 1884 revine în Capitală ca avocat, jurnalist combativ în publicațiile politice și scriitor activ, intrând în cercurile literare ale epocii. Orator de talent, nu doar abraziv articlier, devine o personalitate politică proeminentă, ajungând chiar primar al Bucureștilor (1899-1901) și ministru în mai multe guverne din primul deceniu al secolul XX. Din 1912  a fost ales membru al Academiei Române.

Ca scriitor va atinge aproape toate genurile literare, de la poezie, nuvele și povestiri la dramaturgie, abordând preponderent un stil naturalist, descriptiv, observațional. Câteva din nuvelele sale, unele, inspirate din amintirile copilăriei sale paupere, altele, derivate din fantasmul popular, vor fi recuperate după 1948 ca literatura pentru copii, fiind plasate în manuale sau în lecturile clasice școlare, în multiple ediții, unele populare, altele beneficiind de ilustrații . A murit la Iași, în timpul exilului din perioada primului război mondial, la 29 aprilie 1918.

 

Cărți