Biografie

Născut la 20 februarie 1924, la București (d. 7 septembrie 1993, București), în cartierul Grivița, spațiu de unde își va extrage temele predilecte ale primelor sale romane de succes – „Groapa”, „Oaie și ai sai”, „Șoseaua Nordului”, în familia unui lucrător la atelierele CFR, dar culisele istoriei literare susțin teoria că ar fi fost fiul lui N. Crevedia, scriitor și  jurnalist în publicațiile de dreapta interbelice. Absolvent al Școlii de Ofițeri de Jandarmi (1943-1945), Eugen Barbu publică sub pseudonim în presa satirică a anilor ’40 – în revistele Veselia, Păcală, Gluma sau Epigrama, în 1944 ziarist la cotidianul Fapta,  iar după 1945,  înainte să-și înceapă fulminanta carieră literară, va fi lucrator tipograf, apoi corector, în noul stabiliment al presei comuniste, Casa Scânteii. Între 1962-1968 va fi redactorul-șef al revistei Luceafărul, 1970-1989 va conduce revista Săptămâna, iar din 1969 devine membru supleant al C.C. al PCR. După 1989 va fonda revista și partidul extremist România Mare.

Exersând diferite genuri literare -prozator, scenarist (a scris printre altele scenariile seriei cinematografice „Haiducii’ special pentru soția sa, actrița Marga Barbu (1929-2009), dramaturg, eseist, jurnalist, cronicar sportiv, Eugen Barbu a fost unul dintre cei mai prolifici și totodată influenți scriitori postbelici, polemist acid și provocator, implicat în numeroase atacuri pamfletare, în special țintite către personalitățile culturale din exil.

În literatura pentru copii rămâne doar romanul cu subiect fotbalistic, „Balonul e rotund”, ce face parte dintr-un triptic tematic alături de „Tripleta de aur” și „Unsprezece”, toate apărând în ediția princeps în anul 1956, ulterior fiind reeditate.

Cărți apărute

Balonul e rotund, 1956, 1967

 

Cărți