Dedicat din fașă carierei militare, fiind copil de ofițer a făcut școala fiilor de militari de la Iași, Ionescu-Morel și-a păstrat în apropierea hărților, armelor și răcnetelor cazone și bastonul fragil de mareșal al literelor, făcându-și debutul la începutului secolului XX în nota tradiționalistă a timpului, publicând într-o primă etapă în presa culturală transilvană, apoi, ca un salt eroic printre cuvinte se vede înregimentat în presa culturală pur românescă, chiar primește, din 1913, și un colțițor de cotidian, la Conservatorul, pentru a scrie la fel de tradiționalist despre marile și micile victorii ale artei autohtone. Participă la primul razboi mondial, combatant în luptele din zona Mărășeștiului, după Marea Unire este decorat, avansat în grad (colonel!) și descoperă cu destulă aplicație lumea literara a copilăriei, devenind un autor cunoscut în randul micilor cititori, ca dovadă multiple reeditări ale cărților sale scrise simplu, într-un stil facil și sfătos până la o tandrețe paternă, configurându-și literatura ca un sentiment protector de cameră încălzită în plină iarnă, dichisită cu aburi de ceai fierbinte, unde se poate visa frumos. A colaborat fervent cu revista Universul copiilor, iar în anii ’40 a condus editura ziarului Universul.