[Marioara Edel Banusch]

Născută la 10 aprilie 1914 la București (d. 14 iulie 1999, București), absolventă a Facultăților de Drept și Litere și Filosofie a Universității din București (1934). Debutează cu o poezie la vârsta de 14 ani în revista argheziană Bilete de papagal (noiembrie 1928). În timpul studenției publică constant în revista Azi al cărei director, Zaharia Stancu, îi ajustează și numele, Maria Banuș. Debutul editorial are ca reper volumul de versuri „Țara fetelor” editat la ‘Cultura poporului’ în 1937, apariție ce va stârni rumoare în lumea literară a epocii, fiind admirativ primit de public și de critica literară. Atrasă de ideologia comunistă, Maria Banuș se va implica în activități subversive în perioada războiului, iar după 1945 devine unul dintre autorii care vor aborda realismul comunist-stalinist. După 1960, începe să se depărteze de doctrina politică, apropiindu-se tematic de subiecte intime, introspective. În 2014, cu ocazia centenarului nașterii, editura Cartea Românească a publicat o ediție critică a memoriilor poetei („Însemnări zilnice”, vol. I-II, ediție îngrijită de Geo Șerban). Fiul său, Tudor Banuș, a emigrat la începutul anilor ’70 în Franța, devenind un important grafician de presă.

• Premiul ‘G. Coșbuc’ al Academiei (1949)
• Premiul de Stat (1951)
• Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986)
• Premiul Herder (1989)