[Grigore Popescu-Băjenaru]

Născut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, județul Ilfov, absolvă succesiv liceul bucureștean ‘Gheorghe Lazăr’ (1926) și Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1930), după care începe o carieră didactică ca profesor la Școala primară de băieți nr. 17 ‘Marele Voevod Mihai’, inițial numită ‘Principele Mihai’, unde tatăl sau era director, în paralel publicând studii critice despre operele lui N. Filimon, Delavrancea și Mihai Eminescu. Debutul literar  se va produce în 1923, în paginile revistei Lumea copiilor, iar în volum în 1924, cu o serie de povestiri intitulată „Din țara basmelor”. Colaborator constant al revistei Universul copiilor încă de la primul număr.

Devine celebru cu romanul dedicat vieții de liceu „Cișmigiu et comp.”, succes atins ulterior cu „Bună dimineața, băieți!” cu aceeași tematică liceană, dar din perspectiva de profesor. Scrise într-o manieră alertă, pigmentate de un limbaj argotic școlar, reliefând evenimente și comportamente tipice unei vârstei rebele, Grigore Băjenaru și-a găsit rapid publicul să-i savureze, pe bună dreptate, anecdotica stilistică. Cronologic editorial, între cele două romane se intercalează o serie de povestiri istorice, construite pe un filon ficțional și tributare unui conformism stilistic. A încetat din viață la 5 februarie 1986, la București.

• Premiul II pentru literatură oferit de Primăria București – 1944
• Premiul CNOP pentru proză pentru volumul Mărețul rege Burebista – 1980
• Premiul CNOP pentru literatura de informare științifică pentru volumul Ispirescu, împăratul basmelor – 1983
• Trofeul micului cititor pentru volumul Fata din dafin – 1983