[Dumitru Ailincăi]
Născut la 19 octombrie 1908, la Negrești, județul Neamț, Dumitru Almaș* a fost unul din scriitorii vedetă ai perioadei comuniste, abordând o tematică istorică prin care creea ideea de eroism național îmbibat de excese moralizatoare. Totuși, înzestrat cu un simț al detaliului, scriitura sa aproape scenografică, a reușit să atragă un public, cel școlar, dificil de ghidat către lecturi istorice.
Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie al Universității din București (1928-1933) cu specialitatea istorie-geografie, student al lui N. Iorga și Simion Mehedinți, lucrează în perioada studenției în redacțiile ziarelor Zorile (unde-și face debutul jurnalistic, preluând pseudonimul ce l-a consacrat la sugestia lui Emanoil Socor) și Lumea românească, apoi se întoarce ca profesor în regiunea natală, la Școala Normală și Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț (1943-1949), iar din toamna anului 1949 intră cadru didactic la Facultatea de Istorie din București.
A fost primul redactor-șef al revistei Magazin istoric (1967-69).
În literatura pentru copii a debutat în 1942 cu un mic volum intitulat „O poveste cu-n arici”, apărut la Ed. Vremea, impulsionat de Ion Pas, dar consacrarea o va atinge după 1960 când se va face cunoscut prin numeroase povestiri și romane istorice pentru copii și tineret, culminând cu cele trei volume intitulate simplu „Povestiri istorice” ilustrate de Valentin Tănase.
După 1990 până la deces a fost profesor de istorie al Facultății „Spiru Haret”.
Premiul S.S.R pentru volumul „Meșterul Manole”
Premiul de Stat pentru volumul „Neculai Milescu Spătarul”
* Almaș este numele unui sat din județul Neamț ce integrează și o mănăstire declarată monument istoric; scriitorul declara că acolo își petrecea vacanțele în perioada liceului urmat la Piatra-Neamț
