Născut la Durnești, județul Botoșani, la 8 martie 1925, Alexandru Vergu reprezintă exemplul de ascensiune profesională tipic perioadei de instaurare a comunismului în România: inițial simplu muncitor la Atelierele CFR și al unei fabrici de mobilă, debutează cu o nuvelă în revista Tânărul scriitor, în 1952, și este integrat în faimoasa Școală de literatură și critică literară care își propunea să constituie o falangă de scriitori impregnați de dogmele comunismului. După doi de studii, 1952-54, este angajat redactor la studiourile „Sahia”, urmează apoi cursurile Școlii de ziaristică „A. Jdanov”, 1957-58, devine redactor la Tânărul scriitor, apoi secretar general la revista Cravata Roșie, iar din 1958 până la pensionarea din 1971 va lucra redactor al revistei Luminița, dar, surprinzător, numele său nu se regăsește înscris în nicio caseta tehnică a revistei. În literatura pentru copii, atât în aparițiile în volum, cât și în numeroasele povestiri publicate constant în publicațiile Luminița și Cutezătorii, a practicat același stil invariabil al prezentarii unor subiecte moralizatoare, cu personaje creionate teziste, sterile, înșurubate în schematismul dogmatic specific epocii, nevalorificând posibilitățile de acces la fantezie oferite de magma esențială a literaturii pentru copii.

• Premiul CNOP pentru proză pentru volumul Podul, Ed. Ion Creangă – 1979