[Ioan Vasile Tassu]

Orb din copilărie, dar dotat cu un irezistibil talent muzical, face studii de vioară, începute la Iași și continuate la Paris, în cadrul unui institut special pentru elevi nevăzători, absolvite în ultimul deceniu al secolului XIX. Implicat activ în modernizarea educațională școlară, devine director al „Școlii de Orbi Regina Elisabeta” (denumirea din epocă), mai cunoscută ca Școala din Vatra Luminoasa, datorită lui se amenajează o impresionantă bibliotecă exclusiv în alfabetul Braille și pune bazele unui cor pe care-l conduce o lungă perioadă. Publică manuale școlare, în special în co-redactare cu Marin Biciulescu, alt nume important al pedagogiei interbelice, tot alături de acesta scrie povestiri și nuvele educative, iar împreună cu Mihail Negru un album istoric ce a fost utilizat intens în scolile României interbelice. Numele său a fost purtat de cenaclul literar al nevăzătorilor din anii ce a funcționat în anii ’70-’80.