Născut la 11 martie 1900, în satul Izvoarele, o mică așezare montană din Masivul Bedeleu, județul Alba, absolvent al unei Scoli Normale, a funcționat ca învățător la Dumbrăveni, în fostul județ interbelic Târnava Mare,  unde a fost și un activ animator cultural, apoi s-a  mutat Alba-Iulia, iar din 1937 s-a stabilit la București, funcționând la Școala Șerban-Vodă. Debutează în volum cu „Legende și povestiri pentru copii” publicat în anul 1938, dar marele desant editorial îl va face după 1965 cu o suită volume pe tematică istorică, o îmbinare de date istorice și ficțiune romantic-idealistă, facilitând apropierea cititorilor juvenili de subiectele trecutului național.

• Premiul CNOP pentru proză pentru volumul „Foc nestins” – 1979
• Trofeul micului cititor pentru volumul „Foc nestins” – 1980