[Alexandru Gheorghiu]

Născut la 20 august 1906 în comuna Pogonești, amplasată pe colinele Tutovei, localitatea fiind desființată de regimul comunist, în 1950, și reînființată în anul 2003, încadrată geografic în județul Vaslui. După primul razboi mondial, la terminarea celor 4 clase gimnaziale, se angajează ca muncitor la Uzinele Wolff din București, iar din 1926 începe să participe cu note și vagi reportaje muncitorești în volatila presă de stânga a epocii, devenind un fervent propagandist în zonele precare ale muncitorimii bucureștene, lucrând în sectorul cultural al „sindicatelor unitare”, participând și la celebra greva muncitorească din februarie 1933. După 1944 își construiește o  stufoasă creație literară postbelică pe eșafodul emfatic al ilegalismului, risipită și definitiv uitată în paginile publicațiilor și volumelor anilor ’50-’60, apoi, ca o piruetă neîndemânatică, se apropiat de literatura pentru copii cu povestiri de inspirație folclorică, dar transpuse steril, fără vivacitate stilistică, conturând un tablou stingher lăsat în voia firelor de păianjen. S-a stins din viață în aprilie 1985.