[Mihail-Vlad Gafița]

Născut la 21 octombrie 1923 la Baia, loc istoric, prima cetate de scaun a Moldovei, localitate ce la data nașterii autorului era reședința județului Baia, desființat după reforma administrativă din 1950 (actual, Baia este o comună ce face parte din județul Suceava). Studiile primare le face în orașul natal, cele gimnaziale și liceale la Fălticeni și Botoșani, în cel din urmă absolvind liceul „August Treboniu Laurian” în 1941. Pleacă la București unde urmează pentru un an cursurile Institutului Politehnic, ulterior devenind student al Facultătii bucureștene de Litere și Filosofie absolvită în 1946. Încă din perioada studiilor intră ca redactor la revista Universul copiilor alături de fratele său, Viniciu Gafița, revista pe care o va conduce până la desființarea ei în 1948 de către regimul comunism.  În memoriile sale, scriitorul Alexandru George își amintește de Mihai Gafița din perioada 1944-1946 ca fiind student la geologie și apropiat de cercurile politice ale tineretului liberal.  Poate această apartenență sau apropiere politică explică de ce sub conducerea lui Mihai Gafița în revista Universul copiilor, în plin elan al instalarii comunismului, nu s-a regăsit nici macar o virgulă a unui articol propagandistic. Concomitent, o perioadă, după terminarea războiului, va funcționa ca profesor de matematică într-o școală din cartierul Dămăroaia, și se va apropia de publicațiile culturale de propagandă comunistă, devenind unul dintre cei mai activi scriitori proletcultiști. Din 1950 devine profesor la Școala ideologică de literatură „Mihai Eminescu”, ocupă diverse funcții editoriale în revistele culturale din epocă – Viața românească, Gazeta literară, iar cu timpul este instalat succesiv ca redactor-șef în cadrul editurilor ESPLA, Univers, iar în ultima perioadă a vieții, la Cartea Românească sub directoratul lui Marin Preda.

Deși a făcut parte din nucleul dur al publiciștilor propagandiști, memorialistica literară nu i-a consemnat un comportament zelos, devenind în timp un respectat funcționar editorial și un remarcabil exeget al operei lui Cezar Petrescu. A decedat împreună cu soția sa, alături de un grup de scriitori, sub dărâmăturile unui bloc cauzate de cutremurul din 4 martie 1977.

În literatura pentru copii a avut o activitate intensă în perioada 1944-1948, pe când redacta revista Universul copiilor, perioadă când a publicat și două plachete de versuri pentru cei mici, ulterior abandonând definitiv acest segment literar.