Filolog, specializat în studii clasice, profesor universitar la București, editor al Țiganiadei de Ion Budai Deleanu, al Cronicii lui Gh. Șincai sau al scrierilor Școlii ardelene, în anii ’60 își încerca puterile narative și în proză, risipită prin revistele culturale ale vremii, critica literara identificându-l ca un emul al lui Marin Preda, având și o oprire de-un volum în literatura pentru copii, în fapt, mai puțin solidar cu naivitățile tipic juvenile, dar cu tangență în lumea brutală a copilăriei rurale.