Biografie

[Ștefan Popa]

Născut la 26 aprilie 1922, în comuna arădeană Caporal Alexa, absolvă liceul „Moise Nicoară” din Arad în 1941, urmând ulterior cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, strămutată pe perioada războiului la Sibiu, unde va audia și cursurile lui Lucian Blaga. În acei ani, va participa la formarea renumitului „Cerc literar de la Sibiu”, ce propunea o nouă platformă teoretică a literaturii. După absolvirea facultății în 1948, va fi o perioadă profesor la câteva școli rurale din arealul locurilor natale, apoi, la mijlocul anilor ’50, face marele salt biografic, schimbând atmosfera ternă a școlilor sătești cu redacția revistei Teatrul. În 1957 suportă un an de detenție pentru omisiune de denunț, dar odată eliberat nu va avea drept de semnatură pentttu câțiva ani. În 1963, cu ajutorul lui George Ivașcu, reintră în circuitul publicistic, inițial corector la revista Lumea (1963-1966), iar din 1969 redactor la revista Secolul XX, devenind, din 1992, directorul acesteia. După 1990, din postura de membru al Alianței Civice este ales senator de Bucuresti în legislatura 1992-1996.

Poet grav, intelectualist, metaforic, a publicat numeroase volume de versuri și de eseistică, din care se va desprinde poemul „Mistrețul cu colți de argint”, îndelung studiat în manualele școlare ale anilor ’70-’80. A primit premiul Academiei Române în 1968 pentru poezie și numeroase alte premii ale Uniunii Scriitorilor. Opera sa cuprinde și două incursiuni editoriale pentru copii sub forma unor basme în versuri, din păcate,  fără a conține o atmosferă ludică adecvată vârstei cititorilor, dar ambele cărți au beneficiat de aportul artistic al magnificului Silviu Băiaș, oferind, astfel, o eleganță estetică aparte fiecărui volum.  Decedează la 25 mai 2002, la București.

 

Cărți