Biografie

[Alexandra Gavrilescu]

Născută la 12 februarie 1894, într-o familie de învățători,  în satul Cotul Vameșului din apropierea Romanului, județul Neamt, Luchi, cum era alintată în familie, va avea o copilărie tipică sfârșitului de veac XIX rural românesc, în atmosfera tradițională a satului arhaic.  Pe timpul școlii figurează în acte cu numele Alexandra Casian, patronim al bunicului patern.  Începe să scrie versuri încă din timpul liceului (absolvă liceul „Oltea Doamna” din Iași), și va debuta în 1912 în paginile revistei Viața românească, la acel moment, principala revista culturală din România.  Numele de Otilia Cazimir va fi ales în redacția revistei, Mihail Sadoveanu o apela Otilia, iar Garabet Ibrăileanu i-a sugerat numele de Cazimir, în fapt, numele unei domnișoare de care fusese îndrăgostit odinioară.  Va rămâne în anturajul revistei, devenind o prezență constantă în paginile revistei, și tot prin intermediul revistei îl va cunoaște pe George Topârceanu, alături de care va forma un adevărat  cuplu poetic, la propriu și la figurat.

Pe lânga volumele de versuri publicate, va colabora cu articole, poezii și alte scrieri la numeroase reviste culturale din perioada interbelică, printre care Adevărul literar și artistic, Revista fundațiilor regale, Lumea-bazar sau Bilete de papagal, dându-i prilejul lui Tudor Arghezi să exclame: „O poezie de Otilia Cazimir este o batistă cu două picături de lămâiță: poeta o scoate dinlăuntrul mănușii, în care podul palmei zvâcnește ca o pasăre prinsă în liliac. Remedii pure pentru gemete adunate și pentru schițe de dureri”.

A primit Premiul Academiei Române in 1927, Premiul Femina în 1928 și Premiul Național pentru Literatură în 1937.

Deși actual este o poetă cunoscută din perspectiva literaturii pentru copii, majoritatea scrierilor sale pe tematica juvenilă abia după 1947 au fost scrise, posibil, și ca un refugiu al autoarei împotriva valului sălbatic de virulențe ideologice, înainte de 1945, existând doar două volume, unul de versuri, „Jucării” aparut în 1938 și romanul autobiografic „A murit Luchi”,  publicat în 1942. Totodată, în perioada postbelică, a fost principala traducătoare de literatură rusă pentru copii, de la Samuil Marșak („Puișorii în cușcă”) sau Lev Kassil la Serghei Mihalkov („Unchiul Stopa”) sau Arkadii Gaidar („Timur și băieții lui” sau „Ciuk și Ghek”).  Decedează la Iași, 8 iunie 1967.

 

Cărți