Biografie

[Renée Annie Cassian]

Adulată sau contestată, cameleonică și vicioasă, Nina Cassian a întrupat unul dintre cei mai controversați autori români postbelici.

Născută la 27 noiembrie 1924 la Galați, influențată de tatăl sau, Iosif Cassian, funcționar comercial, publicist de stânga în mărunte gazete socialiste ale anilor ’20, și, ulterior, traducător din limba rusă (sub numele I. Cassian-Mătăsaru), se apropie de mișcarea comunistă din perioada celui de-al II-lea război mondial. În adolescență, pe timpul studiilor liceale la Institutul Pompilian, deja primise încurajări literare din partea lui Arghezi, iar când pasiunea scrisului devenise frenetică și căutarea de sine o teamă (în special fizică), este remarcată de Ion Barbu care-i dedica o ludică și tandră descriere: „Un vers de mat argint al palei Nine/Mai greu ca orbul lunii îl socot”.

Debutul îl face în 1944, traducând din germană poezia, devenită celebră, „Broasca țestoasă” de Christian Morgenstern, apărută în pagina culturală a cotidianului Ecoul, condus de Miron Radu Paraschivescu, iar prima poezie îi va apare în ziarul comunist România Liberă, in 1945.  Prima plachetă de versuri, „La scara 1/1”,  apare în 1948, la editura Forum, cu un portret al autoarei realizat de Jules Perahim, dar este repede taxat de noua critica  care nu-i tolera comportamentul extravagant. Desi critica literara oficială o lovea din toate părțile, Nina Cassian publica masiv poezie și texte dogmatice, având comenzi pentru compoziții muzicale de propagandă, inclusă în comitetul director al revistei satirice Urzica, fiind unul dintre cei mai prolifici autori oficiali ai regimului stalinist instaurat atroce în România. Probabil și căsătoria cu un funcționar  important al cenzurii, mediocrul critic literar și scriitor Al. I. Ștefănescu (în timpul razboiului fusese casatorită pentru o scurta perioada cu scriitorul Vladimir Colin), i-a asigurat un perpetuu confort publicistic.

Deși scria pe linia proletcultismului, era în dizgrația anumitor personaje politice, ceea ce o determine să se refugieze în tematica ludică a copilăriei unde putea lăsa frâu liber imaginarului personal, în sumbrul deceniu 6 publicând doar volume de versuri pentru copii sau traduceri din limba rusă a unor autori celebri de literatura infantină – Maiakovski, Agnia Barto, Serghei Mihalkov sau Kornei Ciukovski.

După 1960 revine la poezia „adultă”, practicând un lirism netrădat de libertatea de exprimare, la acea dată rigorile ideologiei comuniste prindeau alte nuante de opacitate, mai firave, iar autoarea se dedică din ce in ce mai puțin poeziei pentru copii, dar nu fără a ansambla una dintre capodoperele literaturii românești pentru copii – Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, apărută în 1969 la Ed. Tineretului, pentru care primește și Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Implicată în anii ’80 într-un scandal politic, celebrul caz „Gheorghe Ursu”, preferă să rămână în Statele Unite unde se afla deja cu o bursă Soros. Perioada americană va fi chiar fertila, publicând în antologii de poezie sau în volume proprii, în paralel având șansă să-și construiască (sau să-și recupereze) în România, din gelatina istoriei, laurii dizidenței. Decedează la 14 aprilie 2014, la New York.

 

 

Cărți