Biografie

Născut la 7 februarie 1979, în comuna Șuletea, din fostul județ Fălciu, actual Vaslui, Virgil Caraivan este reprezentatul tipic de animator cultural care și-a dorit să promoveze cultura în zona rurala de origine.  După studiile liceale la Barlad, la gimnaziul „Manolache Costache Epureanu” și liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț, se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filosofie și cea de Drept ale Universității din București, ulterior abandonate. Debutează în 1901, în Noua revistă romană condusa de C. Rădulescu-Motru, dar se va apropia de N. Iorga, urmându-i stilul literar și documentar  istoric.

Participa la fondarea Societătii Scriitorilor Români, îndeplinind functia de casier în perioada 1908-1910. După primul război mondial se retrage în satul natal, unde își va împărți viața între administrarea moșiei și promovarea culturii în zona de sud a Moldovei.

Pentru copii a cules și a publicat în ediții populare o serie de povești și legende tradiționale, atât romanesti cât și din spatiul european – „La șezătoare” (1907), „Povești” (1908), „Povești de pretutindeni” (Socec, 1908, ilustrații de D. Stoica), „Povești franceze” (Socec, 1909), „Basme și legende străine” (1911), „Snoave”, „Aliman Voinicul”, „La gura sobei” (1924),  „Povești corsicane”. Decedează la București la 11 februarie 1966.  Actual, școala din satul natal îi poarta numele.