Biografie

Unul dintre cei mai rebeli scriitori români, cel mai jucat dramaturg încă din timpul vieții, Ion Luca Caragiale provenea dintr-o familie cu origini grecești originară din Albania, al cărui nume inițial se ortografia Karageali, refugiată în Țara Românească în timpul războiului ruso-turc spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Despre biografia și opera sa s-au scris numeroase studii și monografii, de la stufosul op al lui Țerban Cioculescu, „Caragialiana”, la studiile despre mizilicuri semnate de Ștefan Cazimir, unde se pot găsi detalii despre viața și personalitatea polemică a autorului.

Adulat și contestat totodată, refuzat de două ori la premiile Academiei, zeflemitor și combativ,  atât ca jurnalist (a fost redactor al ziarului Timpul, avându-i colegi pe Ion Slavici și Mihai Eminescu, ulterior director al publicațiilor umoristice Claponul și Moftul român), cât și ca scriitor și persoană publică, obosit si dezgustat, I. L. Caragiale a ales calea exilului, instalându-se la Berlin din 1904, unde va deceda la 12 iunie 1912.

Poate suprinzator, scrierile sale care au tangență școlară sau subiecte umoristice generale, abia după 1948 vor fi grupate în volume dedicate direct copiilor, in editii populare sau ilustrate, până atunci fiind publicat doar un singur volum, fără ilustrații, apărut la Editura Socec, în cadrul colecției „Clasici români și străini pentru copii și tineret” coordonate de Octav Minar.

 

 

 

Cărți