Biografie

[Dumitru Ailincăi]

Născut la 19 octombrie 1908, Negrești, județul Neamț, Dumitru Almaș este unul din scriitorii vedetă ai perioadei comuniste, abordând o tematică istorică prin care creea ideea de eroism național îmbibat de excese moralizatoare. Totuși, înzestrat cu un simț al detaliului, scriitura sa aproape scenografică, a reușit să atragă un public, cel școlar, dificil de ghidat către lecturi istorice.

Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie al Universității din București (1928-1933) cu specialitatea istorie-geografie, lucrează în perioada studenției în redacțiile ziarelor Zorile și Lumea românească, apoi se întoarce ca profesor în regiunea natală, la Școala Normală și Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamt (1943-1949), iar din toamna anului 1949 intră cadru didactic la Facultatea de Istorie din București.

A fost primul redactor-șef al revistei Magazin istoric (1967-69).

În literatura pentru copii a debutat în 1942 cu un mic volum intitulat „O poveste cu-n arici”, dar consacrarea o va cunoaște după 1960 când  se va face cunoscut prin numeroase povestiri și romane istorice pentru copii și tineret, culminând cu cele trei volume intitulate simplu „Povestiri istorice” ilustrate de Valentin Tănase.

După 1990 până la deces a fost profesor de istorie al Facultății „Spiru Haret”.

Cărți publicate

O poveste cu-n arici, 1942

Cetatea de pe stânca verde, 1959

Fluierașul și alămâia, 1963

Trandafirul roșu, 1963

Vânătoarea lui Dragoș, 1963,1966

Vestea cea mare, 1964, 1967

Un om în furtună, 1965, 1972

Fata de la Cozia, 1966, 1967

Arcașul Măriei-Sale, 1968

Povestiri istorice, I-III, 1982-1986

Român Grue Grozovanul, 1987

Cărți