[Simelinne Kornhauser]

Născută la 12 septembrie 1908, la Bacău, un nume azi complet uitat, din păcate necuprins nici în dicționare, Mălina Cajal a fost un nume sinonim cu efervescența rimelor, poeziile sale înviorând mii de dimineți la grădiniță, fiind, poate, cel mai recitat poet român la nivel preșcolar. Se face remarcată, primind și o mențiune la categoria poezii, la concursul „11 iunie” organizat în anul 1949 de Ministerul Artelor, dar  continuă câteva decenii să fie o prezență discretă, în posturi obscure – ghid la Muzeul de Istorie, colaborator la Ateneul popular, corector la diverse edituri,  poate din cauza unor detalii biografice încă nedeslușite, abia în 1966 debutând în volum cu o monografie dedicată orașului Târgoviște.  În literatura pentru copii, unde devine un nume constant editorial, în special pe segmentul preșcolar, propune versuri cadențate, cu rime simple pe teme din spațiul intim al copilăriei au făcut ca poeziile sale, preponderent publicate în paginile revistei Arici Pogonici/Șoimii patriei  (anterior publicase versuri și în revista Licurici),  să fie ușor de asimilat și de interpretat de copiii generațiilor ’60-’80, printre care și faimoasa poezie „Rică nu știa să zică…” folosită și ca exercițiu de dicție pentru cei cu probleme logopedice. S-a stins din viață la 23 mai 1990 la București.