Născut la 1 decembrie 1892, la Hodora, la marginea viilor Cotnariului, clasele primare începându-le la școala rurală din comuna Elisabeta-Doamna, loc unde se născuse Otilia Cazimir, actual comuna Horia, județul Neamț, iar studiile medii și liceale urmându-le la Roman și Iași, luându-și bacalaureatul în 1911. Studiază Dreptul la Universitatea din Iași, debutând în acea perioadă cu publicistică la Facla lui N. D. Cocea în anul 1912, iar după licența luată în 1915, traversează războiul, ca ofițer combatant, pe care-l va reliefa cu toate traumele lui în romanul „Întunecare” (apărut în două volume, 1927, 1928, Ed. Universul), ce-l consacra definitiv ca un scriitor de prim-plan al literaturii interbelice. Dar dincolo de literatură, unde a avut o activitate prolifică, publicând 67 de volume, Cezar Petrescu a fost un redutabil gazetar, după propriile spuse publicând peste 5000 de articole, fiind fondatorul și directorul a unor publicații importante – de la Hiena (alături de Pamfil Șeicaru) la Gândirea (împreună cu Adrian Maniu și Gib. Mihăescu), de la cotidienele Cuvântul la Curentul (din nou cu Pamfil Șeicaru),  după ce trecuse prin redacțiile gazetei lui Nicolae Iorga, Neamul românesc, sau ale marilor cotidiene Adevărul și Dimineața. În anul 1938, la momentul instaurarii dictaturii regale și totodată al suprimării presei, este desemnat  de Carol al II-lea să înființeze un cotidian monarhic, România, desființat în 1940, odată cu abdicarea carlistă. După 1945, din instinct de conservare (fost deputat și, pentru scurt timp, secretar de stat într-un guvern interbelic), aderă la ideologia comunistă, alături de Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, G. Călinescu și alți intelectuali interbelici, dar rolul său e doar decorativ, publicând minuscule opuri dogmatice, neconsistente nici stilistic, nici ideologic, scrie un scenariu de film în colaborare cu ultra-stalinistul Mihai Novicov pentru care este gratificat cu un Premiu de Stat, iar în 1955 este primit în Academia Română. S-a stins din viață la 9 decembrie 1961, la București, iar casa sa de la Bușteni, loc unde se stabilisese încă din 1937, devine din decembrie 1967 Muzeul Memorial „Cezar Petrescu”.

Scriitor incisiv, de forță narativă, bun constructor de drame și trame, n-a ocolit nici literatura pentru copii, cu un prim volum, „Pif Paf Puf”, apărut în anul 1931 (și reeditat ulterior), o proză umoristică ce nu anunța tumultuosul și faimosul  „Fram, ursul polar”, apărut în anul următor, 1932, și ce va fi cunoscut din acel moment de toate generațiile de copii ulterioare, până în anul 1989 apărând în 10 editii, fiind și adaptat cinematografic sub titlurile de „Saltimbancii” în regia Elisabetei Bostan, într-o co-producție sovietică (CF5 & Mosfilm, 1981) și „Un saltimbanc la Polul Nord” (CF5, 1982), reunite ulterior sub forma unui serial tv, omonim cu titlul romanului, în 8 episoade.

Cezar Petrescu a primit Premiul S. S. R în anul 1922 pentru volumul său de debut, „Scrisorile unui răzeș”, iar în 1931, Premiul Național pentru Literatură.