[Zoe Marinescu]

Născută la 21 decembrie 1915 în satul Români, pe malul pitoresc al Bistricioarei, unde Constantin Brâncoveanu alesese cu două secole în urmă locul clădirii Mănăstirii Horezului. Școala primară o va face la Râmnicu Vâlcea, iar liceul la Constanța. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, perioadă în care participă la studiile sociologice rurale coordonate de Dimitrie Gusti. Devine bibliotecară la Casa Autonomă a Pădurilor Statului și începe să frecventeze asiduu cenaclul lovinescian „Sburătorul”, unde-și citește primele prozele și este încurajată să scrie. În anii ’40, primește postul de secretar de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români și începe colaborări cu presa vremii, dar instaurarea comunismului o alungă departe de București și de viața culturală, devenind profesoară a gimnaziului din Călan, oraș industrial din zona Hunedoarei. În 1958, odată cu apariția primul său volum, un roman pentru școlari, renunță definitiv la învățămant și se întoarce în București, dedicându-se traducerilor și scrisului. A decedat la 25 iulie 1990, la București, iar, actual, numele său este purtat de biblioteca orașului Horezu.

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură pentru copii și tineret – Doi ani de cutezanță, Ed. Ion Creangă, 1982